HERA.myforum Forum dedicat petrecerii timpului liber si socializarii |
|
| Pofta de lectura | |
| | Autor | Mesaj |
---|
HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Pofta de lectura Joi Mar 10, 2011 7:40 am | |
| Citim pentru a afla ca nu suntem singuri, pentru a sti daca mai gandesc si altii la fel ca noi, apoi pentru a ne imbogati cu trairi nou descoperite intr-o pagina scrisa cu penitza sufletului....
Cred ca cele mai bune carti sunt cele care lasa urme in constiinta cititorului...acelea si-au atins scopul! | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 10, 2011 7:41 am | |
| Ciresarii de I.Teodoreanu
In volumul I "Cavalerii florii de cires",autorul povesteste despre sapte copii curajosi:Tic,Maria,Lucia,Dan,Victor,Ionel si Teodoru Teodor(Ursu).Paznicul scolii,mosul Timofte Pastravanu,le spunea celor sapte copii"Ciresarii",deoarece ei locuiau pe strada Ciresului.
Cei sapte tineri curajosi planificasera o expeditie in Pestera Neagra,la inceputul vacantei de vara.Aceasta expeditie era planificata de mult,iar ciresarii se pregatisera din timp.Aveau aparat T.F.F,trei lanterne vanatoresti,o trusa de prim-ajutor,franghii,cuie.Plecarea era joi,5 iulie,ora5 a.m.
Pana a ajunge la pestera,cei sapte temerari au trecut prin multe peripetii si primejdii.Ciresarii s-au impartit in doua grupe:o grupa explora in pestera,iar cealalta afara,pe munte.
Primejdiile se aflau atat in pestera,cat si afara pe munte.Cei patru copii care explorau in pestera trebuiau sa tina piept primejdiilor impuse de vanatorul Petrachescu,zis si "Expresul negru",cel care mintise ca nu mai are barca si refuzase sa le-o imprumute ciresarilor pentru exoeditia lor,chiar daca ei erau dispusi sa o inchirieze.
Se pusese o furtuna puternica afara pe munte,iar tinta acesteia erau cei trei copii si cortul lor.Totusi au reusit sa se adposteasca intr-o coliba parasita,aflata departe de locul unde se aflau.
Vanatorul Petrachescu era hotarat sa-i impuste pe cei sapte copii,dar prima lui victima a fost barbatul cu barba lunga(barbosul),care era cu acesta.Dar vanatorul avea un plan sinistru,acela de a-l face vinovat pe barbos de moartea celor sapte copii,iar de frica sa nu se duca la inchisoare,barbosul se sinucisese.
Insa planul vanatorului nu putea fi realizat dintr-un motiv:gloantele erau false.Tic,micul nostru erou,inversase cartusele pentru pusca vanatorului,cand ii furase barca de cauciuc,pentru ca el si prietenii sai din pestera sa-si poata continua expeditia.
Pericolul a fost indepartat,dar cu greu au putut sa scape ciresarii di pestera,insa numai cu ajutorul lui Ursu,a Luciei si alui Dan.
Cu ajutorul lui Ursu,calaretii au putut sa-l prinda pe vanatorul Petrachescu,care isi va gasi linistea in inchisoare.
Apoi toti erau bucurosi si linistiti la cabana lui neaVasile si a sotiei acestuia. Cand se trezise,mos Timofte il vedea pe Tic,cu privirile pline de argint si cu mainile la nas,fluturandu-le siret spre nevasta inspaimantata a cabanierului. | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 10, 2011 7:41 am | |
| Ion Creangă
Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.
Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române. | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 10, 2011 7:42 am | |
| Mihai Eminescu - proza fantastica si filosofica, nuvela Sarmanul DIONIS
SARMANUL DIONIS
Proza lui Eminescu este mai redusa ca numar decit poezia dar ca si in poezie si in proza, Eminescu este un deschizator de drumuri.
Eminescu este creatorul basmului cult prin Fat Frumos din lacrima. Apoi este creatorul prozei fantastice Sarmanul Dionis in care realizeaza nu numai o nuvela fantastica ci si una filosofica. Valorificind idei filosofice antice cit si idei moderne.
In afara de acest tip de proza Eminescu a scris si proza de dragoste estetica ca in Cezara la aniversara.
Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel: 29982qdh33pgz4c
1) proza de inspiratie social-istorica in Geniu pustiu
2) proza fantastica si filosofica: Umbra mea, Sarmanul Dionis.
3) proza de inspiratie folcloorica: Fat Frumos din lacrima
4) proza erotica: Cezara la aniversare dg982q9233pggz
Proza lui Eminescu a fost discutat mult de criticii literari si contestat de Eugen Lovinescu sau Garabet Ibraileanu care au socotit proza lui un exercitiu minor fara valoare estetica deosebita. Altii insa au apreciat-o si au remarcat nota halucinanta a ei si au apreciat-o pentru mesajul emotional al adolescentei navalnice. Dintre acesti critici s-au remarcat George Calinescu si Eugen Simion.
Proza eminesciana aduce in contextul vremii visul romantic si cugetarea filosofica. Cea mai reprezentativa creatie din domeniul prozei filosofice si fantastice este “Sarmanul Dionis”.
Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu. Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia si literatura europeana din perioada studiilor de la Viena unde a si fost redactata asa cum rezulta dintr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzii de catre Ioan Slavici. Nuvela a fost citita la 1 septembrie 1872 la “Junimea” unde a creat impresia de extravaganta prin amestecul de filosofie si literatura. Nuvela este publicata in ianuarie 1873 la “Convorbiri Literare” de acelasi Negruzii. Eminescu mai crease doua proze filosofice “Archeus” si “Umbra mea” in care sint dezvoltate mai multe motivuri, mituri: mitul omului care si-a pierdut umbra, dedublarea personalitatii si relativitatea adevarurilor, motive preluate alaturi de altele din “Geniu pustiu” si se vor regasi in “Sarmanul Dionis”.
SUBIECTUL NUVELEI
Intorcindu-se spre casa intr-o seara de toamna prin ploaia rece, Dionis, un tinar visator incurabil, copist, modest, neavind pe nimeni pe lume, mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si a timpului ca forme ale intuitiei, ale simturilor noastre. “Nu exista nici timp nici spatiu”, mediteaza Dionis, ele sint ipotezele fantastice la care ajunge Dionis, fantastice nu pentru ca ar fi lipsite de logica, ci pentru ca presupun imprejurari care trec dincolo de limitele experientei. Daca lumea cu toate evenimentele nu este decit rodul eului propriu inseamna ca omul este a tot puternic si poate sa caute in sine implinirea visului sau.
E posibil deci si folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie si astrologie sa ne miscam pe orizontala timpului ori pe orizontala spatiului in timp si spatiu care scapa perceptiei.
Partea introductiva a nuvelei care ne familiarizeaza cu lumea gindurilor si a existentei cotidiene a lui Dionis, continua cu prezentarea strazii, a cafenelei, a locuintei lui Dionis toate sordite; sordime apasata parca de un blestem a descompunerii evidenta sub ploaia care cade. Singurul element feeric este luna care apare in sfirsit dintre norii risipiti de ploaie.
Portretul fizic al lui Dionis si imaginea camerei sale confirma atmosfera romantica a intregii evocari. Aproape toate notele caracteristice viziuni romantice se regasesc aici. Dionis e tinar, palid, melancolic, orfan si sarac, povestea insa-si a nasterii lui e neobisnuita ca si destinul parintilor morti inca din vreme.
Casa veche unde locuieste e darapanata, ascunsa in mijlocul unei gradini pustii. Camera de la etaj pe care o ocupa Dionis avea peretii negri de siroaie de ploaie ce curgeau prin pod si un mucegai verde se prinsese de var.
Mobilierul simplu si stivele citorva sute de carti vechi si ele completeaza peisajul. Totul pare al izola pe Dionis; chiar preocuparile sale sint insolite pentru ca ele tind sa descopere posibilitatile regresiunii in timp si a anularii distantelor cosmice.
Cuprins de reatitudine conditie necesara a scenariului cu ajutorul unui compendiu de astrologie, care daruieste puteri magice cui stie sa-l folosesca Dionis incearca experienta cruciala. Face un semn magic si se trezeste intr-un alt veac; devine calugarul Dan din Iasi pe vremea lui Alexanru cel Bun, discipol al dascalului Ruben. Figura tipica de invatat medieval, un fel de Mefisto il face pe Dan sa se deprinda de propria-i umbra, care constata ca defapt sufletul sau ar fi trait cindva demult in pieptul lui Zoroastru.
Dan iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan si reusind sa-si inlocuiasca umbra si sa intre in posesia eternitatii lui primordiale o ia cu sine si pe iubita lui si calatoresc impreuna spre luna intr-o voluptoasa si lunga imbratisare. Clipa devine veac iar Pamintul este prefacut intr-un margaritar si atirnat in salba iubitei. Astrul noptii este un eden cu peisaje feerice o natura romantica si fantastica in acelasi timp.
In aceasta natura feerica Dan si Maria traiesc intr-o vesnica desfatare, intr-o sarbatoare continua si totul ar fi desavirsit daca Dan n-ar fi framintat de taina pe care nu trebuie sa o dezlege, aceea a triunghiului sacru avind in centru un ochi de foc deasupra caruia sta scris cu litere strimbe un proverb arab, pe care Dan nu-l poate interpreta. Cind calugarul Dan bucurindu-se de forte nelimitate are cutezanta de a presupune ca s-ar fi identificat cu insusi Dumnezeu “oare fara sa stiu nu sunt eu insumi doamne” se produce o fantastica prabusire cosmica in abis. Dan si Maria sint proiectati in haos si Pamintul isi recapata dimensiunile initiale. Ca dintr-un vis personajul se trezeste sub forma reala, a lui Dionis. Trezit din visare, Dionis vede printre perdelele albe de la fereastra casei vecine o fata cu chipul blond care cintase inainte ca el sa adoarma si se hotaraste sa-i scrie. Cind fata apare la fereastra, cu scrisoarea, Dionis lesina si se va trezi dupa un delir, in care se amesteca din nou planurile si la trezire va constata ca situatia lui s-a schimbat radical. Este o rasturnare de situatie tipica romantica. Se descoperise ca tinarul sarac este beneficiarul unei mosteniri suficienta pentru ca tatal fetei sa-l primeasca altfel. Indiciul fusese tabloul din camera lui care reprezenta chiar pe tatal sau si cu care dialoga adesea in orele de singuratate. Trezinduse definitiv o descopera fata , iar scena de dragoste incheie fericit destinul fantastic al lui Dionis pentru a-i deschide perspectiva implinirii cosmice alaturi de Maria. Intr-un post scriptum explicativ, Eminescu incearca din nou sa strecoare indoiala asupra limitelor abia limpezite dintre realitate si vis.
Sint prezente in nuvela motive pe care am gasit si in poezii motive romantice, filosofice ca: viata un vis, motivul umbrei. In final un motiv prezent in Glossa, motivul lumii ca teatru. Noutatea si fascinatia incontestata a poemului provine din felul original in care Eminescu imbina filosofia cu naratiunea fantastica cu descrierea. | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 24, 2011 6:45 am | |
| Despre cusururi sau urîciuni
de ANTON PANN
Aideţi să vorbim degeabă, Că tot n-avem nici o treabă.
Fiindcă
Gura nu cere chirie, Poate vorbi orce fie.
De multe ori însă
Vorba, din vorbă în vorbă Au ajuns şi la cociorbă.
Ş-atunci vine proverbul:
Vorba pe unde a ieşit Mai bine să fi tuşit.
De aceea
Cînd vrei să vorbeşti, la gură Să aibi lacăt şi măsură.
Adică:
Vezi bîrna din ochiul tău Şi nu vorbi p-alt de rău.
Spre pildă:
Cînd vei vorbi de mucos, Nici tu să fii urduros.
Că nu e mai urît cînd cineva
Face pe frumos că e ponevos Şi pe cel urît că e aurit.
Altul iar
Trînteşte cuvîntul tronc, Ca cloşca cînd face clonc.
Şi se pomeneşte vorbind:
Frumoasă noră dobîndişi, Dar se uită cam piaziş.
Şi că
După ce e neagră, o cheamă şi Neagă; După ce e mută, apoi e şi slută.
Sau
Urît meşter a croit-o, Rău ciocan a ciocănit-o.
Sau
Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit.
Şi
Urît tată a avut, Să-i semene l-a făcut.
Sau
Fă-mă, tată, ca să-ţi seamăn Ca frate cu frate geamăn.
Dar însă
A semănat crastaveţi Şi au răsărit scăieţi.
Sau că
Tata avea armăsar, Dar el a ieşit măgar.
Şi aşa,
Cu vorbe îmbolditoare Îl atinge unde-l doare.
De aceea niciodată
Chelului despre chelie Să nu-i spui vro istorie.
Şi
Cu pleşuvul cînd vorbeşti Tivgă să nu pomeneşti
Şi nici
Să nu rîzi de măgar cumva, Că poate îl încaleci cîndva.
Totdauna
Gura care e-mpuţită Altui e nesuferită,
Că dacă
Mie-mi miroasă a floare, Dar altuia a putoare.
Şi în scurt,
Noi rîdem de unul-doi Şi patruzeci rîd de noi.
Pentru că
Nu este răsur să n-aibă cusur. | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 24, 2011 6:46 am | |
| Povestea vorbei
de ANTON PANN
Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc, C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc, Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat, Totdodată fără veste la un deget l-a-nţepat Şi întîia sa plăcere ce asupra-i o avea I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea; Cum şi către grădinarul zise: — Iacă un cusur Care n-ar fi cuviinţă ca să-l aibă un răsur; Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinăreşti, Ş-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuieşti? — Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns — Şi grădinăria are cîte un secret ascuns. — Nu ştiu, — împăratul zise — asta este treaba ta, Fă-l ca să-i lipsească ghimpii şi un dar vei căpăta. Grădinarul dar să duse, puse-ndată, altui, Să se prinză şi să crească îndestul se nevoi; În sfîrşit el cu secretu-i a văzut c-a izbutit
Şi mergînd la împăratul duse un fir înflorit;
Care-n mîna sa luîndu-l, foarte bine i-a părut C-a putut să-l altuiască după cum a fost cerut, Dar la nas cînd îl duse, zise către grădinar: — Ce fel? Acum văz că n-are cel mai mic miros măcar! Grădinarul îi răspunse: — Împărate, să trăieşti, Orce lucru firea-şi schimbă cînd vei sta să-l altuieşti, Şi nimic iar nu se poate ca să n-aibă vrun cusur, Arburi, plante, flori şi oameni, astfel şi acest răsur, Care or ca-ntîi să-nghimpe şi să fie cu miros, Or nici miros să n-aibă şi să fie neghimpos. Fiecare poartă cîte un răvaş în spate. Pe al altuia îl vede şi pe al său nu-l vede. Fiecare să ţine mai cuminte decît altul. Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, d-ar fi cît de urîcios.
Şi
Ce e frumos poartă şi ponos. Fiecare trage spuză pe turta lui Lesne a judeca pe altul.
Că
Nu te pricepi să împarţi un pai la doi boi.
Şi că
Cu ce dascăl lăcuieşte Aşa carte-alcătuieşte.
Aşa e lumea asta:
Rîde om de om şi dracu de toţi. Dracu rîde de porumbe negre şi pe sine nu se vede. Gura lumii numai pămîntul o astupă. Fiecare să leagă unde îl doare. | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Joi Mar 24, 2011 6:47 am | |
| (Spun c-a fost odată un crai oarecare)
de ANTON PANN
Spun c-a fost odată un crai oarecare Ce avea din fire un nas foarte mare; El îşi vedea bine cusurul ce-l are, Dar tot gîndea cum că poate i să pare. Supuşii şi alţii, carii întrebase, Că îi şade bine îl încredinţase. Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are? Tot pe acea vreme ş-în acea cetate Era ş-o cocoană gheboasă în spate, Ce o amăgise lingăii să crează Că ea e în lume cea dintîie rază, Cu poezii, versuri o încorunase Ş-a se ţinea zînă o înfumurase. Aceasta se duse la craiul odată, Cu alt oarecine avînd judecată, Şi văzînd că craiul hatîr ei nu-i face Să vorbească-n parte-i după cum îi place, Prerumpînd cuvîntul, zise cu mirare: — Va—a—ai de mine, ce nas ai mare! Pe craiul cu astă vorbă îl împunse, Dar deocamdată nimic nu răspunse. Ea însă părîndu-i că nu auzise Între alte vorbe iară îi mai zise. Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri, Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri Şi mai zise iarăşi: — Ce ciudat îmi pare! N-am mai văzut încă astfel de nas mare!
Se înăspri craiul şi zise: — Cocoană! Ştii că eşti cu totul ciudată persoană! Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare Şi nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi în spinare? Cusurul cel mare nu ţi-l simţi din spate Şi judeci p-al altui, el ţ-e greutate. Plecînd ea să meargă şi ieşind în tindă, Zise craiul iară, privind în oglindă: — Nu a fost minciună ce a zis neştine Că greu se cunoaşte cineva pe sine! | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Lun Iul 18, 2011 8:21 pm | |
| Heart of Darkness Joseph Conrad - Cod:
-
Themes, Motifs & Symbols Themes
Themes are the fundamental and often universal ideas explored in a literary work.
The Hypocrisy of Imperialism
Heart of Darkness explores the issues surrounding imperialism in complicated ways. As Marlow travels from the Outer Station to the Central Station and finally up the river to the Inner Station, he encounters scenes of torture, cruelty, and near-slavery. At the very least, the incidental scenery of the book offers a harsh picture of colonial enterprise. The impetus behind Marlow’s adventures, too, has to do with the hypocrisy inherent in the rhetoric used to justify imperialism. The men who work for the Company describe what they do as “trade,” and their treatment of native Africans is part of a benevolent project of “civilization.” Kurtz, on the other hand, is open about the fact that he does not trade but rather takes ivory by force, and he describes his own treatment of the natives with the words “suppression” and “extermination”: he does not hide the fact that he rules through violence and intimidation. His perverse honesty leads to his downfall, as his success threatens to expose the evil practices behind European activity in Africa.
However, for Marlow as much as for Kurtz or for the Company, Africans in this book are mostly objects: Marlow refers to his helmsman as a piece of machinery, and Kurtz’s African mistress is at best a piece of statuary. It can be argued that Heart of Darkness participates in an oppression of nonwhites that is much more sinister and much harder to remedy than the open abuses of Kurtz or the Company’s men. Africans become for Marlow a mere backdrop, a human screen against which he can play out his philosophical and existential struggles. Their existence and their exoticism enable his self-contemplation. This kind of dehumanization is harder to identify than colonial violence or open racism. While Heart of Darkness offers a powerful condemnation of the hypocritical operations of imperialism, it also presents a set of issues surrounding race that is ultimately troubling. Madness as a Result of Imperialism
Madness is closely linked to imperialism in this book. Africa is responsible for mental disintegration as well as physical illness. Madness has two primary functions. First, it serves as an ironic device to engage the reader’s sympathies. Kurtz, Marlow is told from the beginning, is mad. However, as Marlow, and the reader, begin to form a more complete picture of Kurtz, it becomes apparent that his madness is only relative, that in the context of the Company insanity is difficult to define. Thus, both Marlow and the reader begin to sympathize with Kurtz and view the Company with suspicion. Madness also functions to establish the necessity of social fictions. Although social mores and explanatory justifications are shown throughout Heart of Darkness to be utterly false and even leading to evil, they are nevertheless necessary for both group harmony and individual security. Madness, in Heart of Darkness, is the result of being removed from one’s social context and allowed to be the sole arbiter of one’s own actions. Madness is thus linked not only to absolute power and a kind of moral genius but to man’s fundamental fallibility: Kurtz has no authority to whom he answers but himself, and this is more than any one man can bear. The Absurdity of Evil
This novella is, above all, an exploration of hypocrisy, ambiguity, and moral confusion. It explodes the idea of the proverbial choice between the lesser of two evils. As the idealistic Marlow is forced to align himself with either the hypocritical and malicious colonial bureaucracy or the openly malevolent, rule-defying Kurtz, it becomes increasingly clear that to try to judge either alternative is an act of folly: how can moral standards or social values be relevant in judging evil? Is there such thing as insanity in a world that has already gone insane? The number of ridiculous situations Marlow witnesses act as reflections of the larger issue: at one station, for instance, he sees a man trying to carry water in a bucket with a large hole in it. At the Outer Station, he watches native laborers blast away at a hillside with no particular goal in mind. The absurd involves both insignificant silliness and life-or-death issues, often simultaneously. That the serious and the mundane are treated similarly suggests a profound moral confusion and a tremendous hypocrisy: it is terrifying that Kurtz’s homicidal megalomania and a leaky bucket provoke essentially the same reaction from Marlow. Motifs
Motifs are recurring structures, contrasts, or literary devices that can help to develop and inform the text’s major themes.
Observation and Eavesdropping
Marlow gains a great deal of information by watching the world around him and by overhearing others’ conversations, as when he listens from the deck of the wrecked steamer to the manager of the Central Station and his uncle discussing Kurtz and the Russian trader. This phenomenon speaks to the impossibility of direct communication between individuals: information must come as the result of chance observation and astute interpretation. Words themselves fail to capture meaning adequately, and thus they must be taken in the context of their utterance. Another good example of this is Marlow’s conversation with the brickmaker, during which Marlow is able to figure out a good deal more than simply what the man has to say. Interiors and Exteriors
Comparisons between interiors and exteriors pervade Heart of Darkness. As the narrator states at the beginning of the text, Marlow is more interested in surfaces, in the surrounding aura of a thing rather than in any hidden nugget of meaning deep within the thing itself. This inverts the usual hierarchy of meaning: normally one seeks the deep message or hidden truth. The priority placed on observation demonstrates that penetrating to the interior of an idea or a person is impossible in this world. Thus, Marlow is confronted with a series of exteriors and surfaces—the river’s banks, the forest walls around the station, Kurtz’s broad forehead—that he must interpret. These exteriors are all the material he is given, and they provide him with perhaps a more profound source of knowledge than any falsely constructed interior “kernel.” Darkness
Darkness is important enough conceptually to be part of the book’s title. However, it is difficult to discern exactly what it might mean, given that absolutely everything in the book is cloaked in darkness. Africa, England, and Brussels are all described as gloomy and somehow dark, even if the sun is shining brightly. Darkness thus seems to operate metaphorically and existentially rather than specifically. Darkness is the inability to see: this may sound simple, but as a description of the human condition it has profound implications. Failing to see another human being means failing to understand that individual and failing to establish any sort of sympathetic communion with him or her. Symbols
Symbols are objects, characters, figures, or colors used to represent abstract ideas or concepts.
Fog
Fog is a sort of corollary to darkness. Fog not only obscures but distorts: it gives one just enough information to begin making decisions but no way to judge the accuracy of that information, which often ends up being wrong. Marlow’s steamer is caught in the fog, meaning that he has no idea where he’s going and no idea whether peril or open water lies ahead. The “Whited Sepulchre”
The “whited sepulchre” is probably Brussels, where the Company’s headquarters are located. A sepulchre implies death and confinement, and indeed Europe is the origin of the colonial enterprises that bring death to white men and to their colonial subjects; it is also governed by a set of reified social principles that both enable cruelty, dehumanization, and evil and prohibit change. The phrase “whited sepulchre” comes from the biblical Book of Matthew. In the passage, Matthew describes “whited sepulchres” as something beautiful on the outside but containing horrors within (the bodies of the dead); thus, the image is appropriate for Brussels, given the hypocritical Belgian rhetoric about imperialism’s civilizing mission. (Belgian colonies, particularly the Congo, were notorious for the violence perpetuated against the natives.) Women
Both Kurtz’s Intended and his African mistress function as blank slates upon which the values and the wealth of their respective societies can be displayed. Marlow frequently claims that women are the keepers of naïve illusions; although this sounds condemnatory, such a role is in fact crucial, as these naïve illusions are at the root of the social fictions that justify economic enterprise and colonial expansion. In return, the women are the beneficiaries of much of the resulting wealth, and they become objects upon which men can display their own success and status. The River
The Congo River is the key to Africa for Europeans. It allows them access to the center of the continent without having to physically cross it; in other words, it allows the white man to remain always separate or outside. Africa is thus reduced to a series of two-dimensional scenes that flash by Marlow’s steamer as he travels upriver. The river also seems to want to expel Europeans from Africa altogether: its current makes travel upriver slow and difficult, but the flow of water makes travel downriver, back toward “civilization,” rapid and seemingly inevitable. Marlow’s struggles with the river as he travels upstream toward Kurtz reflect his struggles to understand the situation in which he has found himself. The ease with which he journeys back downstream, on the other hand, mirrors his acquiescence to Kurtz and his “choice of nightmares.” | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Lun Aug 01, 2011 10:37 pm | |
| | |
| | | HERA Zeita- Fondator
Mesaje : 734 Data de inscriere : 08/03/2011
| Subiect: Re: Pofta de lectura Dum Ian 29, 2012 6:23 am | |
| Ion Luca CaragialeS-a născut la 30 ianuarie 1852, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în satul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], care îi poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei. Tatăl său, Luca (1812 - 1870), și frații acestuia, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], s-au născut la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiind fiii lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în suita sa. Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropoulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas. Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] din [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu. [[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]] Până în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Caragiale a absolvit [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], pe care l-a numit, în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] l-a primit în clasă pe voievodul Unirii. Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului său, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], actor și șef de trupă, fixată la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] sau ambulantă. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie. În același an a fost numit [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], s-a născut [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiul natural al [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], funcționară la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], Caragiale a fost numit sufleor și copist la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] din București, după propunerea lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. L-a cunoscut pe [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] când tânărul poet, debutant la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], era sufleor și copist în trupa lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar ( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fabulă antidinastică). La 7–8 ianuarie [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] s-a căsătorit cu [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiica actorului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24 octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891) [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] i se naște un fiu, Luca Ion. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și-a exprimat intenția de a se expatria la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] sau la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a avut o încercare de a se muta la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] s-a stabilit definitiv la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]Caragiale tânăr Jubileul de 60 de aniÎn 1912, în România au fost organizate acțiuni de sărbătorire a lui Caragiale, cu prilejul jubileului de 60 de ani, cu participarea celor mai importanți scriitori ai timpului. Marele dramaturg a răspuns la numeroase urări primite din țară și străinătate: „Trăiască frumoasa și cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie”. În martie, a refuzat subscripția publică propusă de prof. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], pentru a i se oferi o recompensă națională. În primăvara anului 1912 a sosit în România cu scopul de a susține și a prezenta debutul lui Mateiu Caragiale prin publicarea în revista [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a unui grup de poezii ( [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] 1912). [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] | |
| | | Continut sponsorizat
| Subiect: Re: Pofta de lectura | |
| |
| | | | Pofta de lectura | |
|
| Permisiunile acestui forum: | Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
| |
| |
| |
|