HERA.myforum
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

HERA.myforum

Forum dedicat petrecerii timpului liber si socializarii
 
Bine ai venit!AcasaUltimele imaginiÎnregistrareConectare

 

 Pofta de lectura

In jos 
AutorMesaj
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 10, 2011 7:40 am

Citim pentru a afla ca nu suntem singuri, pentru a
sti daca mai gandesc si altii la fel ca noi, apoi pentru a ne imbogati
cu trairi nou descoperite intr-o pagina scrisa cu penitza sufletului....

Cred ca cele mai bune carti sunt cele care lasa urme in constiinta cititorului...acelea si-au atins scopul!
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 10, 2011 7:41 am

Ciresarii de I.Teodoreanu



In volumul I "Cavalerii florii de cires",autorul povesteste despre
sapte copii curajosi:Tic,Maria,Lucia,Dan,Victor,Ionel si Teodoru
Teodor(Ursu).Paznicul scolii,mosul Timofte Pastravanu,le spunea celor
sapte copii"Ciresarii",deoarece ei locuiau pe strada Ciresului.



Cei sapte tineri curajosi planificasera o expeditie in Pestera
Neagra,la inceputul vacantei de vara.Aceasta expeditie era planificata
de mult,iar ciresarii se pregatisera din timp.Aveau aparat T.F.F,trei
lanterne vanatoresti,o trusa de prim-ajutor,franghii,cuie.Plecarea era
joi,5 iulie,ora5 a.m.



Pana a ajunge la pestera,cei sapte temerari au trecut prin multe
peripetii si primejdii.Ciresarii s-au impartit in doua grupe:o grupa
explora in pestera,iar cealalta afara,pe munte.



Primejdiile se aflau atat in pestera,cat si afara pe munte.Cei
patru copii care explorau in pestera trebuiau sa tina piept primejdiilor
impuse de vanatorul Petrachescu,zis si "Expresul negru",cel care
mintise ca nu mai are barca si refuzase sa le-o imprumute ciresarilor
pentru exoeditia lor,chiar daca ei erau dispusi sa o inchirieze.



Se pusese o furtuna puternica afara pe munte,iar tinta acesteia
erau cei trei copii si cortul lor.Totusi au reusit sa se adposteasca
intr-o coliba parasita,aflata departe de locul unde se aflau.



Vanatorul Petrachescu era hotarat sa-i impuste pe cei sapte
copii,dar prima lui victima a fost barbatul cu barba
lunga(barbosul),care era cu acesta.Dar vanatorul avea un plan
sinistru,acela de a-l face vinovat pe barbos de moartea celor sapte
copii,iar de frica sa nu se duca la inchisoare,barbosul se sinucisese.



Insa planul vanatorului nu putea fi realizat dintr-un
motiv:gloantele erau false.Tic,micul nostru erou,inversase cartusele
pentru pusca vanatorului,cand ii furase barca de cauciuc,pentru ca el si
prietenii sai din pestera sa-si poata continua expeditia.



Pericolul a fost indepartat,dar cu greu au putut sa scape
ciresarii di pestera,insa numai cu ajutorul lui Ursu,a Luciei si alui
Dan.



Cu ajutorul lui Ursu,calaretii au putut sa-l prinda pe vanatorul Petrachescu,care isi va gasi linistea in inchisoare.



Apoi toti erau bucurosi si linistiti la cabana lui neaVasile si a
sotiei acestuia. Cand se trezise,mos Timofte il vedea pe Tic,cu
privirile pline de argint si cu mainile la nas,fluturandu-le siret spre
nevasta inspaimantata a cabanierului.
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 10, 2011 7:41 am

Ion Creangă



Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a
fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor,
poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul
dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei
lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator.
Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși
tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere
de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care
povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate
acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale
literaturii române.
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 10, 2011 7:42 am

Mihai Eminescu - proza fantastica si filosofica, nuvela Sarmanul DIONIS



SARMANUL DIONIS




Proza lui Eminescu este mai redusa ca numar decit poezia dar ca si in
poezie si in proza, Eminescu este un deschizator de drumuri.



Eminescu este creatorul basmului cult prin Fat Frumos din lacrima. Apoi
este creatorul prozei fantastice Sarmanul Dionis in care realizeaza nu
numai o nuvela fantastica ci si una filosofica. Valorificind idei
filosofice antice cit si idei moderne.



In afara de acest tip de proza Eminescu a scris si proza de dragoste estetica ca in Cezara la aniversara.



Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel: 29982qdh33pgz4c



1) proza de inspiratie social-istorica in Geniu pustiu



2) proza fantastica si filosofica: Umbra mea, Sarmanul Dionis.



3) proza de inspiratie folcloorica: Fat Frumos din lacrima



4) proza erotica: Cezara la aniversare dg982q9233pggz



Proza lui Eminescu a fost discutat mult de criticii literari si
contestat de Eugen Lovinescu sau Garabet Ibraileanu care au socotit
proza lui un exercitiu minor fara valoare estetica deosebita. Altii insa
au apreciat-o si au remarcat nota halucinanta a ei si au apreciat-o
pentru mesajul emotional al adolescentei navalnice. Dintre acesti
critici s-au remarcat George Calinescu si Eugen Simion.



Proza eminesciana aduce in contextul vremii visul romantic si cugetarea
filosofica. Cea mai reprezentativa creatie din domeniul prozei
filosofice si fantastice este “Sarmanul Dionis”.



Nuvela este una dintre cele mai originale dintre prozele lui Eminescu.
Nuvela este rezultatul contactului cu filosofia si literatura europeana
din perioada studiilor de la Viena unde a si fost redactata asa cum
rezulta dintr-o scrisoare trimisa lui Iacob Negruzii de catre Ioan
Slavici. Nuvela a fost citita la 1 septembrie 1872 la “Junimea” unde a
creat impresia de extravaganta prin amestecul de filosofie si
literatura. Nuvela este publicata in ianuarie 1873 la “Convorbiri
Literare” de acelasi Negruzii. Eminescu mai crease doua proze filosofice
“Archeus” si “Umbra mea” in care sint dezvoltate mai multe motivuri,
mituri: mitul omului care si-a pierdut umbra, dedublarea personalitatii
si relativitatea adevarurilor, motive preluate alaturi de altele din
“Geniu pustiu” si se vor regasi in “Sarmanul Dionis”.



SUBIECTUL NUVELEI



Intorcindu-se spre casa intr-o seara de toamna prin ploaia rece, Dionis,
un tinar visator incurabil, copist, modest, neavind pe nimeni pe lume,
mediteaza asupra teoriei lui Kant despre subiectivitatea spatiului si a
timpului ca forme ale intuitiei, ale simturilor noastre. “Nu exista nici
timp nici spatiu”, mediteaza Dionis, ele sint ipotezele fantastice la
care ajunge Dionis, fantastice nu pentru ca ar fi lipsite de logica, ci
pentru ca presupun imprejurari care trec dincolo de limitele
experientei. Daca lumea cu toate evenimentele nu este decit rodul eului
propriu inseamna ca omul este a tot puternic si poate sa caute in sine
implinirea visului sau.



E posibil deci si folosind anumite lucruri mistice desprinse din magie
si astrologie sa ne miscam pe orizontala timpului ori pe orizontala
spatiului in timp si spatiu care scapa perceptiei.



Partea introductiva a nuvelei care ne familiarizeaza cu lumea gindurilor
si a existentei cotidiene a lui Dionis, continua cu prezentarea
strazii, a cafenelei, a locuintei lui Dionis toate sordite; sordime
apasata parca de un blestem a descompunerii evidenta sub ploaia care
cade. Singurul element feeric este luna care apare in sfirsit dintre
norii risipiti de ploaie.



Portretul fizic al lui Dionis si imaginea camerei sale confirma
atmosfera romantica a intregii evocari. Aproape toate notele
caracteristice viziuni romantice se regasesc aici. Dionis e tinar,
palid, melancolic, orfan si sarac, povestea insa-si a nasterii lui e
neobisnuita ca si destinul parintilor morti inca din vreme.



Casa veche unde locuieste e darapanata, ascunsa in mijlocul unei gradini
pustii. Camera de la etaj pe care o ocupa Dionis avea peretii negri de
siroaie de ploaie ce curgeau prin pod si un mucegai verde se prinsese de
var.



Mobilierul simplu si stivele citorva sute de carti vechi si ele
completeaza peisajul. Totul pare al izola pe Dionis; chiar preocuparile
sale sint insolite pentru ca ele tind sa descopere posibilitatile
regresiunii in timp si a anularii distantelor cosmice.



Cuprins de reatitudine conditie necesara a scenariului cu ajutorul unui
compendiu de astrologie, care daruieste puteri magice cui stie sa-l
folosesca Dionis incearca experienta cruciala. Face un semn magic si se
trezeste intr-un alt veac; devine calugarul Dan din Iasi pe vremea lui
Alexanru cel Bun, discipol al dascalului Ruben. Figura tipica de invatat
medieval, un fel de Mefisto il face pe Dan sa se deprinda de propria-i
umbra, care constata ca defapt sufletul sau ar fi trait cindva demult in
pieptul lui Zoroastru.



Dan iubeste pe Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan si reusind sa-si
inlocuiasca umbra si sa intre in posesia eternitatii lui primordiale o
ia cu sine si pe iubita lui si calatoresc impreuna spre luna intr-o
voluptoasa si lunga imbratisare. Clipa devine veac iar Pamintul este
prefacut intr-un margaritar si atirnat in salba iubitei. Astrul noptii
este un eden cu peisaje feerice o natura romantica si fantastica in
acelasi timp.



In aceasta natura feerica Dan si Maria traiesc intr-o vesnica desfatare,
intr-o sarbatoare continua si totul ar fi desavirsit daca Dan n-ar fi
framintat de taina pe care nu trebuie sa o dezlege, aceea a triunghiului
sacru avind in centru un ochi de foc deasupra caruia sta scris cu
litere strimbe un proverb arab, pe care Dan nu-l poate interpreta. Cind
calugarul Dan bucurindu-se de forte nelimitate are cutezanta de a
presupune ca s-ar fi identificat cu insusi Dumnezeu “oare fara sa stiu
nu sunt eu insumi doamne” se produce o fantastica prabusire cosmica in
abis. Dan si Maria sint proiectati in haos si Pamintul isi recapata
dimensiunile initiale. Ca dintr-un vis personajul se trezeste sub forma
reala, a lui Dionis. Trezit din visare, Dionis vede printre perdelele
albe de la fereastra casei vecine o fata cu chipul blond care cintase
inainte ca el sa adoarma si se hotaraste sa-i scrie. Cind fata apare la
fereastra, cu scrisoarea, Dionis lesina si se va trezi dupa un delir, in
care se amesteca din nou planurile si la trezire va constata ca
situatia lui s-a schimbat radical. Este o rasturnare de situatie tipica
romantica. Se descoperise ca tinarul sarac este beneficiarul unei
mosteniri suficienta pentru ca tatal fetei sa-l primeasca altfel.
Indiciul fusese tabloul din camera lui care reprezenta chiar pe tatal
sau si cu care dialoga adesea in orele de singuratate. Trezinduse
definitiv o descopera fata , iar scena de dragoste incheie fericit
destinul fantastic al lui Dionis pentru a-i deschide perspectiva
implinirii cosmice alaturi de Maria. Intr-un post scriptum explicativ,
Eminescu incearca din nou sa strecoare indoiala asupra limitelor abia
limpezite dintre realitate si vis.



Sint prezente in nuvela motive pe care am gasit si in poezii motive
romantice, filosofice ca: viata un vis, motivul umbrei. In final un
motiv prezent in Glossa, motivul lumii ca teatru. Noutatea si fascinatia
incontestata a poemului provine din felul original in care Eminescu
imbina filosofia cu naratiunea fantastica cu descrierea.
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 24, 2011 6:45 am

Despre cusururi sau urîciuni

de ANTON PANN


Aideţi să vorbim degeabă,
Că tot n-avem nici o treabă.

Fiindcă


Gura nu cere chirie,
Poate vorbi orce fie.

De multe ori însă


Vorba, din vorbă în vorbă
Au ajuns şi la cociorbă.

Ş-atunci vine proverbul:


Vorba pe unde a ieşit
Mai bine să fi tuşit.

De aceea


Cînd vrei să vorbeşti, la gură
Să aibi lacăt şi măsură.

Adică:


Vezi bîrna din ochiul tău
Şi nu vorbi p-alt de rău.

Spre pildă:


Cînd vei vorbi de mucos,
Nici tu să fii urduros.

Că nu e mai urît cînd cineva


Face pe frumos că e ponevos
Şi pe cel urît că e aurit.

Altul iar


Trînteşte cuvîntul tronc,
Ca cloşca cînd face clonc.

Şi se pomeneşte vorbind:


Frumoasă noră dobîndişi,
Dar se uită cam piaziş.

Şi că


După ce e neagră, o cheamă şi Neagă;
După ce e mută, apoi e şi slută.

Sau


Urît meşter a croit-o,
Rău ciocan a ciocănit-o.

Sau


Bun ciocan te-a ciocănit,
Că frumos te-a potrivit.

Şi


Urît tată a avut,
Să-i semene l-a făcut.

Sau


Fă-mă, tată, ca să-ţi seamăn
Ca frate cu frate geamăn.

Dar însă


A semănat crastaveţi
Şi au răsărit scăieţi.

Sau că


Tata avea armăsar,
Dar el a ieşit măgar.

Şi aşa,


Cu vorbe îmbolditoare
Îl atinge unde-l doare.

De aceea niciodată


Chelului despre chelie
Să nu-i spui vro istorie.

Şi


Cu pleşuvul cînd vorbeşti
Tivgă să nu pomeneşti

Şi nici


Să nu rîzi de măgar cumva,
Că poate îl încaleci cîndva.

Totdauna


Gura care e-mpuţită
Altui e nesuferită,

Că dacă


Mie-mi miroasă a floare,
Dar altuia a putoare.

Şi în scurt,


Noi rîdem de unul-doi
Şi patruzeci rîd de noi.

Pentru că


Nu este răsur să n-aibă cusur.
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 24, 2011 6:46 am

Povestea vorbei


de ANTON PANN


Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc,
C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,
Care cu plăcere multă-n mîna sa cum l-a luat,
Totdodată fără veste la un deget l-a-nţepat
Şi întîia sa plăcere ce asupra-i o avea
I s-a-ntors în supărare, cu acel gust n-o privea;
Cum şi către grădinarul zise: — Iacă un cusur
Care n-ar fi cuviinţă ca să-l aibă un răsur;
Tu cam te pricepi la multe măestrii grădinăreşti,
Ş-astă roză ghimpi să n-aibă n-ai putea s-o altuieşti?
— Ba să poate, împărate, — grădinarul a răspuns —
Şi grădinăria are cîte un secret ascuns.
— Nu ştiu, — împăratul zise — asta este treaba ta,
Fă-l ca să-i lipsească ghimpii şi un dar vei căpăta.
Grădinarul dar să duse, puse-ndată, altui,
Să se prinză şi să crească îndestul se nevoi;
În sfîrşit el cu secretu-i a văzut c-a izbutit

Şi mergînd la împăratul duse un fir înflorit;

Care-n mîna sa luîndu-l, foarte bine i-a părut
C-a putut să-l altuiască după cum a fost cerut,
Dar la nas cînd îl duse, zise către grădinar:
— Ce fel? Acum văz că n-are cel mai mic miros măcar!
Grădinarul îi răspunse: — Împărate, să trăieşti,
Orce lucru firea-şi schimbă cînd vei sta să-l altuieşti,
Şi nimic iar nu se poate ca să n-aibă vrun cusur,
Arburi, plante, flori şi oameni, astfel şi acest răsur,
Care or ca-ntîi să-nghimpe şi să fie cu miros,
Or nici miros să n-aibă şi să fie neghimpos.
Fiecare poartă cîte un răvaş în spate.
Pe al altuia îl vede şi pe al său nu-l vede.
Fiecare să ţine mai cuminte decît altul.
Fiecăruia i se pare că copilul său e mai frumos, d-ar fi cît de urîcios.

Şi


Ce e frumos poartă şi ponos.
Fiecare trage spuză pe turta lui
Lesne a judeca pe altul.




Nu te pricepi să împarţi un pai la doi boi.

Şi că


Cu ce dascăl lăcuieşte
Aşa carte-alcătuieşte.

Aşa e lumea asta:


Rîde om de om şi dracu de toţi.
Dracu rîde de porumbe negre şi pe sine nu se vede.
Gura lumii numai pămîntul o astupă.
Fiecare să leagă unde îl doare.
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeJoi Mar 24, 2011 6:47 am

(Spun c-a fost odată un crai oarecare)

de ANTON PANN


Spun c-a fost odată un crai oarecare
Ce avea din fire un nas foarte mare;
El îşi vedea bine cusurul ce-l are,
Dar tot gîndea cum că poate i să pare.
Supuşii şi alţii, carii întrebase,
Că îi şade bine îl încredinţase.
Căci cine-ndrăzneşte la unul mai mare
Să-i spuie de faţă cusurul ce-l are?
Tot pe acea vreme ş-în acea cetate
Era ş-o cocoană gheboasă în spate,
Ce o amăgise lingăii să crează
Că ea e în lume cea dintîie rază,
Cu poezii, versuri o încorunase
Ş-a se ţinea zînă o înfumurase.
Aceasta se duse la craiul odată,
Cu alt oarecine avînd judecată,
Şi văzînd că craiul hatîr ei nu-i face
Să vorbească-n parte-i după cum îi place,
Prerumpînd cuvîntul, zise cu mirare:
— Va—a—ai de mine, ce nas ai mare!
Pe craiul cu astă vorbă îl împunse,
Dar deocamdată nimic nu răspunse.
Ea însă părîndu-i că nu auzise
Între alte vorbe iară îi mai zise.
Craiul şi aceasta o-nghiţi cu noduri,
Ea nu-nceta însă de a-i da iar bolduri
Şi mai zise iarăşi: — Ce ciudat îmi pare!
N-am mai văzut încă astfel de nas mare!



Se înăspri craiul şi zise: — Cocoană!
Ştii că eşti cu totul ciudată persoană!
Ce îmi tot spui mie că-mi e nasul mare
Şi nu-ţi vezi cocoaşa ce-o porţi în spinare?
Cusurul cel mare nu ţi-l simţi din spate
Şi judeci p-al altui, el ţ-e greutate.
Plecînd ea să meargă şi ieşind în tindă,
Zise craiul iară, privind în oglindă:
— Nu a fost minciună ce a zis neştine
Că greu se cunoaşte cineva pe sine!
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeLun Iul 18, 2011 8:21 pm

Heart of Darkness
Joseph Conrad



Cod:
Themes, Motifs & Symbols
Themes

    Themes are the fundamental and often universal ideas explored in a literary work.

The Hypocrisy of Imperialism

Heart of Darkness explores the issues surrounding imperialism in complicated ways. As Marlow travels from the Outer Station to the Central Station and finally up the river to the Inner Station, he encounters scenes of torture, cruelty, and near-slavery. At the very least, the incidental scenery of the book offers a harsh picture of colonial enterprise. The impetus behind Marlow’s adventures, too, has to do with the hypocrisy inherent in the rhetoric used to justify imperialism. The men who work for the Company describe what they do as “trade,” and their treatment of native Africans is part of a benevolent project of “civilization.” Kurtz, on the other hand, is open about the fact that he does not trade but rather takes ivory by force, and he describes his own treatment of the natives with the words “suppression” and “extermination”: he does not hide the fact that he rules through violence and intimidation. His perverse honesty leads to his downfall, as his success threatens to expose the evil practices behind European activity in Africa.

However, for Marlow as much as for Kurtz or for the Company, Africans in this book are mostly objects: Marlow refers to his helmsman as a piece of machinery, and Kurtz’s African mistress is at best a piece of statuary. It can be argued that Heart of Darkness participates in an oppression of nonwhites that is much more sinister and much harder to remedy than the open abuses of Kurtz or the Company’s men. Africans become for Marlow a mere backdrop, a human screen against which he can play out his philosophical and existential struggles. Their existence and their exoticism enable his self-contemplation. This kind of dehumanization is harder to identify than colonial violence or open racism. While Heart of Darkness offers a powerful condemnation of the hypocritical operations of imperialism, it also presents a set of issues surrounding race that is ultimately troubling.
Madness as a Result of Imperialism

Madness is closely linked to imperialism in this book. Africa is responsible for mental disintegration as well as physical illness. Madness has two primary functions. First, it serves as an ironic device to engage the reader’s sympathies. Kurtz, Marlow is told from the beginning, is mad. However, as Marlow, and the reader, begin to form a more complete picture of Kurtz, it becomes apparent that his madness is only relative, that in the context of the Company insanity is difficult to define. Thus, both Marlow and the reader begin to sympathize with Kurtz and view the Company with suspicion. Madness also functions to establish the necessity of social fictions. Although social mores and explanatory justifications are shown throughout Heart of Darkness to be utterly false and even leading to evil, they are nevertheless necessary for both group harmony and individual security. Madness, in Heart of Darkness, is the result of being removed from one’s social context and allowed to be the sole arbiter of one’s own actions. Madness is thus linked not only to absolute power and a kind of moral genius but to man’s fundamental fallibility: Kurtz has no authority to whom he answers but himself, and this is more than any one man can bear.
The Absurdity of Evil

This novella is, above all, an exploration of hypocrisy, ambiguity, and moral confusion. It explodes the idea of the proverbial choice between the lesser of two evils. As the idealistic Marlow is forced to align himself with either the hypocritical and malicious colonial bureaucracy or the openly malevolent, rule-defying Kurtz, it becomes increasingly clear that to try to judge either alternative is an act of folly: how can moral standards or social values be relevant in judging evil? Is there such thing as insanity in a world that has already gone insane? The number of ridiculous situations Marlow witnesses act as reflections of the larger issue: at one station, for instance, he sees a man trying to carry water in a bucket with a large hole in it. At the Outer Station, he watches native laborers blast away at a hillside with no particular goal in mind. The absurd involves both insignificant silliness and life-or-death issues, often simultaneously. That the serious and the mundane are treated similarly suggests a profound moral confusion and a tremendous hypocrisy: it is terrifying that Kurtz’s homicidal megalomania and a leaky bucket provoke essentially the same reaction from Marlow.
Motifs

    Motifs are recurring structures, contrasts, or literary devices that can help to develop and inform the text’s major themes.

Observation and Eavesdropping

Marlow gains a great deal of information by watching the world around him and by overhearing others’ conversations, as when he listens from the deck of the wrecked steamer to the manager of the Central Station and his uncle discussing Kurtz and the Russian trader. This phenomenon speaks to the impossibility of direct communication between individuals: information must come as the result of chance observation and astute interpretation. Words themselves fail to capture meaning adequately, and thus they must be taken in the context of their utterance. Another good example of this is Marlow’s conversation with the brickmaker, during which Marlow is able to figure out a good deal more than simply what the man has to say.
Interiors and Exteriors

Comparisons between interiors and exteriors pervade Heart of Darkness. As the narrator states at the beginning of the text, Marlow is more interested in surfaces, in the surrounding aura of a thing rather than in any hidden nugget of meaning deep within the thing itself. This inverts the usual hierarchy of meaning: normally one seeks the deep message or hidden truth. The priority placed on observation demonstrates that penetrating to the interior of an idea or a person is impossible in this world. Thus, Marlow is confronted with a series of exteriors and surfaces—the river’s banks, the forest walls around the station, Kurtz’s broad forehead—that he must interpret. These exteriors are all the material he is given, and they provide him with perhaps a more profound source of knowledge than any falsely constructed interior “kernel.”
Darkness

Darkness is important enough conceptually to be part of the book’s title. However, it is difficult to discern exactly what it might mean, given that absolutely everything in the book is cloaked in darkness. Africa, England, and Brussels are all described as gloomy and somehow dark, even if the sun is shining brightly. Darkness thus seems to operate metaphorically and existentially rather than specifically. Darkness is the inability to see: this may sound simple, but as a description of the human condition it has profound implications. Failing to see another human being means failing to understand that individual and failing to establish any sort of sympathetic communion with him or her.
Symbols

    Symbols are objects, characters, figures, or colors used to represent abstract ideas or concepts.

Fog

Fog is a sort of corollary to darkness. Fog not only obscures but distorts: it gives one just enough information to begin making decisions but no way to judge the accuracy of that information, which often ends up being wrong. Marlow’s steamer is caught in the fog, meaning that he has no idea where he’s going and no idea whether peril or open water lies ahead.
The “Whited Sepulchre”

The “whited sepulchre” is probably Brussels, where the Company’s headquarters are located. A sepulchre implies death and confinement, and indeed Europe is the origin of the colonial enterprises that bring death to white men and to their colonial subjects; it is also governed by a set of reified social principles that both enable cruelty, dehumanization, and evil and prohibit change. The phrase “whited sepulchre” comes from the biblical Book of Matthew. In the passage, Matthew describes “whited sepulchres” as something beautiful on the outside but containing horrors within (the bodies of the dead); thus, the image is appropriate for Brussels, given the hypocritical Belgian rhetoric about imperialism’s civilizing mission. (Belgian colonies, particularly the Congo, were notorious for the violence perpetuated against the natives.)
Women

Both Kurtz’s Intended and his African mistress function as blank slates upon which the values and the wealth of their respective societies can be displayed. Marlow frequently claims that women are the keepers of naïve illusions; although this sounds condemnatory, such a role is in fact crucial, as these naïve illusions are at the root of the social fictions that justify economic enterprise and colonial expansion. In return, the women are the beneficiaries of much of the resulting wealth, and they become objects upon which men can display their own success and status.
The River

The Congo River is the key to Africa for Europeans. It allows them access to the center of the continent without having to physically cross it; in other words, it allows the white man to remain always separate or outside. Africa is thus reduced to a series of two-dimensional scenes that flash by Marlow’s steamer as he travels upriver. The river also seems to want to expel Europeans from Africa altogether: its current makes travel upriver slow and difficult, but the flow of water makes travel downriver, back toward “civilization,” rapid and seemingly inevitable. Marlow’s struggles with the river as he travels upstream toward Kurtz reflect his struggles to understand the situation in which he has found himself. The ease with which he journeys back downstream, on the other hand, mirrors his acquiescence to Kurtz and his “choice of nightmares.”
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeLun Aug 01, 2011 10:37 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
HERA
Zeita- Fondator
Zeita- Fondator
HERA


Mesaje : 734
Data de inscriere : 08/03/2011

Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitimeDum Ian 29, 2012 6:23 am

Pofta de lectura 200px-Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03


Ion Luca Caragiale

S-a născut la 30 ianuarie 1852,[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în satul [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link][Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], care îi poartă numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei. Tatăl său, Luca (1812 - 1870), și frații acestuia, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], s-au născut la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiind fiii lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] în suita sa.

Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața
Caloropoulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată,
întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica
negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.

Primele studii le-a făcut în 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] din [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], unde l-a avut învățător pe Bazil Drăgoșescu.[[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]] Până în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Caragiale a absolvit [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], pe care l-a numit, în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], orașul său natal. Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil Drăgoșescu, acela care în schița memorialistică [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.

Adolescentul Iancu a început să scrie poezii în taină, dar înainte de
debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului
său, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], actor și șef de trupă, fixată la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] sau ambulantă. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a obținut de la tatăl său autorizația de a frecventa Conservatorul de Artă Dramatică, în care fratele acestuia, [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link],
preda la clasa de declamație și mimică. În 1870 a fost nevoit să
abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București,
luându-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie.
În același an a fost numit [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], s-a născut [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiul natural al [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], funcționară la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], cu Caragiale, care îl declară la oficiul stării civile.

În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], Caragiale a fost numit sufleor și copist la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] din București, după propunerea lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. L-a cunoscut pe [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] când tânărul poet, debutant la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], era sufleor și copist în trupa lui [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Din 1873 până în 1875, Caragiale a colaborat la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] cu versuri și proză, semnând cu inițialele Car și Policar ([Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fabulă antidinastică).

La 7–8 ianuarie [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] s-a căsătorit cu [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], fiica actorului [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link].
Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete: Ioana (n. 24
octombrie 1889) și Agatha (n. 10 noiembrie 1890), care se sting de
timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie
respectiv 24 martie 1891)[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] i se naște un fiu, Luca Ion.

În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] și-a exprimat intenția de a se expatria la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] sau la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a avut o încercare de a se muta la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link], însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. La [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] s-a stabilit definitiv la [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Caragiale tânăr





Jubileul de 60 de ani


În 1912, în România au fost organizate acțiuni de sărbătorire a lui
Caragiale, cu prilejul jubileului de 60 de ani, cu participarea celor
mai importanți scriitori ai timpului. Marele dramaturg a răspuns la
numeroase urări primite din țară și străinătate: „Trăiască frumoasa
și cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfințenie această
scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de
pierzanie”.
În martie, a refuzat subscripția publică propusă de prof. [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link],
pentru a i se oferi o recompensă națională. În primăvara anului 1912 a
sosit în România cu scopul de a susține și a prezenta debutul lui Mateiu
Caragiale prin publicarea în revista [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] a unui grup de poezii ([Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] 1912).[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Sus In jos
https://nlzn.all-up.com
Continut sponsorizat





Pofta de lectura Empty
MesajSubiect: Re: Pofta de lectura   Pofta de lectura Icon_minitime

Sus In jos
 
Pofta de lectura
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
HERA.myforum :: Bine ati venit! :: Educatie, Arta si cultura,Divertisment :: Pofta de lectura-
Mergi direct la: